Cum oprim infiltrațiile prin acoperiș – acoperișuri înclinate

De aceea caracteristica tehnică de bază la orice acoperiş este etanşeitatea (cât de bine este închis). Învelitorile închise etanş, protejează lemnul acoperişului dar şi întreaga casă, împotriva umidității, adică a unui fenomen total nedorit: umezeala pătrunsă în stratul de izolație termică al acoperişului. Umiditatea afectează grav randamentul termoizolării, frigul şi căldura pătrund mai uşor printr-un acoperiş umed. Umezeala provoacă în acelaşi timp și deformarea şarpantei acoperişului, favorizează creșterea mucegaiului şi ciupercilor.

Acoperişul înclinat, datorită structurii sale complexe, fiind construit din mai multe elemente, este deosebit de sensibil la infiltrații. Acesta este motivul pentru care este crucial să se asigure etanșarea corectă a tuturor elementelor care străpung învelitoarea acoperişului, care prin construcție sparg continuitatea învelitorii: coşuri de fum, ferestre de acoperiş, lucarne etc.

Coșul de fum străpunge toate straturile din care este construit un acoperiş pentru a ajunge să evacueze fumul peste înălțimea coamei. Pentru a împiedica apa de ploaie să pătrundă sub învelitoare, la racordarea învelitorii cu coșul de fum se montează un şorţ de tablă cu rol de etanșare. Această soluție adoptată în mod tradițional, este consumatoare de timp și complicată. În locul ei, putem aplica o bandă de etanșare. Aceasta bandă strânge ca o flanșă racordul dintre coș și învelitoare, Banda nu necesită tăierea în forma coșului, ceea ce scurtează toată procedura. În plus benzile de etanșare sunt mai flexibile și nici nu încarcă cu o greutate structura acoperişului.

În funcţie de tipul de învelitoare folosit pentru acoperiş (tiglă ceramică, țiglă metalică, şindrilă bituminoasă), în mod curent, majoritatea lucrărilor de închidere etanșă a acoperişului în punctele de racord se fac din foaie de metal care, ar trebui să fie perfect impermeabilă în zona de contact, folosind un etanșant. Este esențial ca soluția de etanșare aleasă în acest caz, să îşi păstreze cele mai bune caracteristici tehnice, indiferent de materialul de contact al acoperișului:

1. aderența puternică la substrat
2. rezistența la UV, la coroziune/ ruginire şi la uzură
3. rezistența la temperaturi extreme
4. elasticitate
5. rezistența la scurgere la temperaturi înalte

Cu trecerea timpului, chiar şi pentru cele mai îngrijit executate învelitori există riscul de apariție a infiltrațiilor. Dacă se întâmplă, este crucial să acţionăm rapid, pentru a preîntâmpina alte deteriorări în lanţ. Urgenţe ca acestea solicită aplicarea unor materiale speciale, capabile să fie aplicate:

1. pe substraturi umede
2. sub strat de apă
3. sub temperaturi de 0°C

Umezeala în interiorul construcției poate apărea nu numai din exterior dar şi datorită activităților uzuale din interior cum ar fi gătitul, spălarea și uscarea rufelor, din băi sau direct din respirația oamenilor. Prin condensarea vaporilor în izolația mansardei, se acumulează umezeală în stratul izolator termic, ceea ce duce la creşterea raportului de transfer al căldurii prin scăderea capacității de izolare a materialului şi acest lucru la rândul său duce la răcirea mansardei şi creşterea în mod treptat a costurilor cu încălzirea şi, în cazuri extreme, la apariția în mod vizibil a mucegaiului şi ciupercilor.

Acoperişurile ventilate sunt astfel construite încât să rămână un spațiu de ventilație între astereală sau şipci şi stratul de izolație termică. Datorită acestuia, aerul circulă dinspre streașină către creastă, de-a lungul căpriorilor. Dacă spațiul de ventilație astfel format este neobstrucționat pe toată lungimea lui, fluxul de aer va usca toată umezeala în exces acumulată în izolația termică și în structura de lemn a acoperişului.

Pentru a realiza o ventilație eficientă, trebuie utilizate materiale adecvate care să permită eliminarea excesului de umiditate din izolația termică. Acesta este motivul pentru care se utilizează folii de aerisire cu permeabilitate ridicată la vapori, material care permite izolației termice să respire şi care împiedică acumularea excesului de umiditate. Datorită aplicării foliilor respirabile cu rezistență redusă la difuzie a vaporilor, umezeala care se acumulează sub membrană este transferată în atmosferă de curentul de aer care circulă sub învelitoarea acoperişului, de la streașină la creasta acoperişului.

Creasta este elementul crucial în procesul de ventilație al acoperişului. Se recomandă utilizarea de materiale evoluate, cum ar fi benzi speciale de creastă, foarte permeabile la vapori. Aceste benzi protejează interiorul capacului acoperişului împotriva precipitațiilor, prafului şi cuiburilor de păsări și, în același timp, permit evacuarea în exterior a aerului umed care circulă sub învelitoare.